Probabil că ştiţi din auzite sau din văzute despre aventurile studenţilor Erasmus şi mai ales de iubirile lor de prin ţări străine. Cred că e deja un fenomen care atinge o proportie destul de mare din procentul celor care pleacă cu bursă pentru un semestru sau două pe alte meleaguri. Am văzut mulţi erasmuşi îndrăgostindu-se, de alţi erasmuşi sau de alte persoane cu care împărţeau multe, dar nu şi naţionalitatea. Deseori durează cât durează şi bursa,uneori mai puţin, alteori mai mult sau pentru toată viaţa. Dar nu durata mă intrigă pe mine, ci motivul pentru care ne găsim perechea la mii de kilometri depărtare, de multe ori renunţând la relaţiile din ţară şi ne aruncăm cu capul înainte ştiind foarte bine că totul sună bine până când intervin distanţele şi ajungem să cunoaştem pe de rost şoferii de pe autobuze şi sălile de aşteptare din aeroporturi.
De ce ne îndrăgostim de străini nu ar trebui să fie aşa greu de ghicit. Avem mentalităţi, culturi şi limbi diferite şi la început totul e atât de nou şi de plin de surprize încât nici nu se compară cu o relaţie autohtonă. După aceea, se mai împute peştele pentru că obiceiurile nu coincid, gândurile nu se ajustează şi punctul de convergenţă dispare. Atunci erasmuşii se despart. Cei care rămîn împreună ori nu prea au nici în clin nici în mânecă cu ţara lor (măcar unul din ei), ori aleg să trăiască într-o ţară terţă ori se înţeleg aşa bine încât trec peste faptul că nu mănâncă aceleaşi lucruri şi nu se roagă în acelaşi mod. Ori câte puţin din fiecare. Dragostea îţi cere să hoinăreşti prin lume şi o vreme poate fi amuzant.
În altă ordine de idei, referitor la România, am întâlnit şi am auzit de multe erasmusiţe cuplate sau chiar căsătorite cu tot felul de străinezi. Ce au băieţii români în minus? Nu cred că e vorba de minus şi plus. Nu generalizez ci vorbesc despre ce am simţit eu pe propria piele şi ce am mai văzut şi prin vecini.
1. unii băieţi de la noi nu ştiu interpreta egalitatea. vor echilibru total, nimic în plus, nimic în minus. fiecare dă şi ia tot atâta tot timpul. le e frică să nu fie puşi sub papuc, dar se bat în piept că îţi oferă libertate. relaţiile astea sunt obositoare. nu o să stau să număr de câte ori am spălat eu vasele şi de câte ori tu, iar dacă e rândul tău şi tu pici pe jos de oboseală nu înseamnă că o să te pun să le speli. Iar dacă eu vreau o ciocolată şi nu am chef să ies sper să mergi să o cumperi fără să spui că esti sclavul meu. Mie nu mi-e frică de chestii de genul şi nici străinilor, sunt mult mai relax.
2. muţenia sau diareea verbală. astea le întâlneşti peste tot, dar la noi am văzut prea multe extreme şi prea puţine cazuri de mijloc. daca vreau statui mă duc la muzeu, dacă vreau animaţie mă duc la circ.
3. mai ceva ca Spinoza şi Kant, filozofează. Da, cei care nu se includ în punctul 2 la muţenie. Şi mie îmi place să filozofez, dar nu când mă cert. Când mă cert trebuie să fie pasional şi scurt şi inteligent în sensul ca să se lămurească problema fără lălăieli. Şi despicarea firului în o mie, nu duce nicăieri.
4. mulţi băieţi de la noi, ca şi multe fete de altfel, vor să intre cu încăpăţânare într-un anume stil. că sunt cocălari, houseri, gotici, rockeri, punkeri, rapperi. aşa că se îmbracă tot timpul la fel, au un cod specific de comportament, etc. şi sunt previzibili prin asta. şi trişti. şi nu trec prin schimbările specifice trecerii timpului. şi nu evoluează. şi afară sunt din aştia, dar nu exagerează toţi aşa, mai ales dacă trec de vârsta adolescenţei. eu mă schimb în fiecare an, chiar şi mai des şi îmi place. măcar am motiv să râd când mă uit la poze. nu să observ că port acelaşi tricou cu Iron Maiden din 2004 până azi.
5. sunt tare legaţi de mama şi de tata. nu că familia ar fi ceva rău, dar de la o vreme nu mai ceri permisiunea, ci informezi. mai ales fiind băiat, se presupune că te descurci.
6. le e frică că vor fi luaţi drept gay (anubis spune că de aia se îmbracă şi prost, dar eu cred că se extinde şi la nivel de comportament)
7. cel mai important defect: nu ştiu să se bucure de micile plăceri ale vieţii. nu snobism, ci doar mici plăceri. să te recompensezi din când în când cu ceva deosebit de mâncat, băut, îmbrăcat face mai mult decât zece beri pişorcoase şi un hamburger uleios. ei asta înţeleg prin să se respecte.
Staţi liniştiţi, fetelor le găsesc şi mai multe cusururi. Nu am vrut să jgnesc băieţii de la noi, pentru că mi-s dragi.Dar decât îndrăgostiţi, dar străini, mai bine străini, dar îndrăgostiţi, nu?
Oricum, o sa incerc sa mai adaug si alte personaje care m-au marcat intr-un fel sau in altul cand eram copil natang (si inca mai sunt, oarecum).
