longing for a dog

da, tocmai scrisesem un post în care povesteam tandru şi pe larg despre Taylor, labradorul pe care l-am avut in Franţa şi despre cum l-am înlocuit când m-am întors la Cluj cu un porcuşor de Guineea, o creatură tâmpită ce mănâncă şi face mizerie non stop şi de care am reuşit să scap cu ajutorul unei colege binevoitoare care l-a adoptat.Dar nu ştiu cum am apăsat pe ceva şi s-a şters tot şi !”#¤%&!=*!”#¤!!!!  şi nu mai am răbdare să rescriu.

Ideea generală e că eu ori îmi iau câine, ori nimica. Şi ce rău îmi pare că nu pot să îmi iau acum. Aşa e viaţa de hoinar. Asta nu mă împiedică să caut anunţuri şi să mă documentez. Cine ştie.

Rasele mele preferate nu is neapărat cu moţ, dar mie îmi plac câinii inteligenţi ţi blânzi: beagli, labradori,king charles spaniels (poza de sus, îţi vine să le mănânci feţele), cockerii, mă distrează la culme shar-peii, dar nu cunosc prea multe despre cum sunt şi ce le place, iar mai nou am descoprit rasa samoyed, nişte câini foarte eleganţi, albi, în gen husky dar mai mari şi mai pufoşi. Nu, nu îmi plac bichonii, sunt prea de jucărie, dar bichonul de mai jos era coafat tare haios, promit să nu fac asta câinelui meu.

Chiar cred că am nevoie mare de un câine din moment ce refac postul ăsta de câteva zile şi nu renunţ la el ( nu reuşesc să aranjez pozele astea mirobolante). Deşi am fost privită cu stupoare la ora de religie când am întrebat, chiar sper că există Raiul animalelor.