din copilarie

Diana m-a provocat la o leapsa cu personajele cele mai dragi din cartile pe care le-am citit cand am fost mica.  Problema este ca majoritatea personajelor pe care le-a spus mi se potrivesc si mie. si probabil tuturor. Fram, Apollodor,  Oliver Twist…ce sa mai zic de le petit Prince, pe care imi fac si licenta 🙂 Oricum, o sa incerc sa mai adaug si alte personaje care m-au marcat intr-un fel sau in altul cand eram copil natang (si inca mai sunt, oarecum).

1. Cuore din Cuore inima de copil – prima carte citita de altfel

2. Fetita din Fetita cu chibriturile si Ratusca din Ratusca cea urata ( eu eram fan Andersen, desi am citit si fratii Grimm si Ispirescu…aaa si Povesti nemuritoare hehe)

3. Degetica (intr-un fel imi era frica de ea. Tom Degetel nu am citit insa)

4. Colt Alb

4. Mihail din Mihail caine de circ

5. Olguta din La Medeleni ( Teodoreanu ma face sa plang, oricat de stupid ar parea)

6. Bunicul si copilul din Ulita copilariei

7. Ariel din Mica Sirena

8. Berlioz din Pisicile Aristocrate

7. Ariel din Mica Sirena

8. Craiasa Zapezii

9. Mos Craciun dintr-o poveste a Silviei Kerim, daca tin bine minte

in umbră, veşnic

profesorii şi părinţii încurajează copiii talentaţi la limbi străine să meargă la o facultate care pregăteşte traducători şi interpreţi. aparent au dreptate, există posibilităţi de câştiguri mari materiale şi de oportunităţi de plecare peste mări şi ţări.

nu am regretat niciodată că am urmat facultatea asta, dar acum în timp ce îmi pregătesc licenţa, citind mai multe articole, mi-am dat seama ce ingrată e poziţia traducătorului ( se poate extrapola şi la interpret). Eşti umbra unei voci, imitatorul unui stil, care încearcă fără a reuşi vreodată pe deplin să redea ceva. Iar dacă îţi asumi riscul de a fi liber, mai eşti acuzat şi de trădare.

şi totuşi traducătorii şi interpreţii, deşi nu sunt artiştii din lumina reflectoarelor, make real things go on. imaginaţi-vă doar ce s-ar fi întâmplat dacă nicio carte nu ar fi fost tradusă, dacă nicio instituţie mondială nu ar avea interpreţi…

asta mă duce cu gândul la o responsabilitate prea mare pe care nu prea vreau să mi-o asum.

dar, dacă voi apela vreodată în viaţă la autotraducere, atunci voi fi foarte norocoasă. există visuri mai înalte decât noi, care ne obligă să creştem, poate nu cât ele, dar măcar un pic.

despre cei care pe care îi doare

şi nu sunt sado-masochişti.

Am întâlnit oameni răniţi, mai ales în ultima vreme. Traumatizaţi, vulnerabili şi care nu îşi găseau calea din cauza unor experienţe anterioare neplăcute sau altor  situaţii care se întâmplă în viaţă. De acord, nu sunt printre cele mai plăcute, dar atât cât nu sunt pe viaţă şi pe moarte, e imatur să le laşi să te doboare. În halul ăsta.

Poate că viaţa a fost bună cu mine, dar viaţa nu a fost rea nici cu ei. Şi prin ce au trecut ei am trecut şi eu. Dar slăbiciunea lor nu e şi a mea. Şi mă bucur cu sinceritate.

Ce e dureros în timp trebuie să devină alinare şi medicament de prevenire pentru data viitoare, nu otravă. Dacă nu, devii otrăvit si pentru ceilalţi şi se vor crea răni şi mai groaznice.

Şi nu îţi pot spune ce ai pierdut până acum, pentru că pentru mine aproape de fiecare dată a fost aşa frumos pentru o vreme încât nu ai crede, pentru că nu ştii cum e.

Aş vrea ca toţi cei care sunt aşa să ştie. Deseori e nevoie de  doi pentru ca o rană să se vindece.

zilnice

mi-am inceput ziua la cealalta margine a ei, fara echivoc e un lucru gresit. aud atat de des expresia asta incat daca as face un exercitiu de imaginatie as construi un om numai din desi-uri si fara echivoc-uri si bineinteles-uri.ma culc in zori si lumea ma invidiaza nu pentru ca somnul de dimineata e neaparat mai dulce, desi este, ci pentru ca e mai greu de obtinut, intocmai ca… aici va las pe voi sa gasiti termenul de comparatie, depinde de fiecare, poate fi un obiect, o emotie sau orice altceva ce ramane de ravnit. as vrea cand ies afara sa vad firmele cu boulangerie si epicerie, dar e doar manasturul cu piata agroalimentara, cele doua second-hand din apropiere, dia market si olimpia ce a mai ramas din ea.

imi place atat de mult sa caut. pentru mine, pentru altii.

ma enerveaza oamenii lenti. eu ma grabesc.

maine as dori sa ma trezesc langa familia gainsbourg, dar serge e mort, jane birkin atat de batrana si charlotte si-a lasat copilul sa moara din cauza unui orgasm asa ca mai bine nu, e deja prea mult pentru cineva ca mine care face atatea greseli.

longing for a dog

da, tocmai scrisesem un post în care povesteam tandru şi pe larg despre Taylor, labradorul pe care l-am avut in Franţa şi despre cum l-am înlocuit când m-am întors la Cluj cu un porcuşor de Guineea, o creatură tâmpită ce mănâncă şi face mizerie non stop şi de care am reuşit să scap cu ajutorul unei colege binevoitoare care l-a adoptat.Dar nu ştiu cum am apăsat pe ceva şi s-a şters tot şi !”#¤%&!=*!”#¤!!!!  şi nu mai am răbdare să rescriu.

Ideea generală e că eu ori îmi iau câine, ori nimica. Şi ce rău îmi pare că nu pot să îmi iau acum. Aşa e viaţa de hoinar. Asta nu mă împiedică să caut anunţuri şi să mă documentez. Cine ştie.

Rasele mele preferate nu is neapărat cu moţ, dar mie îmi plac câinii inteligenţi ţi blânzi: beagli, labradori,king charles spaniels (poza de sus, îţi vine să le mănânci feţele), cockerii, mă distrează la culme shar-peii, dar nu cunosc prea multe despre cum sunt şi ce le place, iar mai nou am descoprit rasa samoyed, nişte câini foarte eleganţi, albi, în gen husky dar mai mari şi mai pufoşi. Nu, nu îmi plac bichonii, sunt prea de jucărie, dar bichonul de mai jos era coafat tare haios, promit să nu fac asta câinelui meu.

Chiar cred că am nevoie mare de un câine din moment ce refac postul ăsta de câteva zile şi nu renunţ la el ( nu reuşesc să aranjez pozele astea mirobolante). Deşi am fost privită cu stupoare la ora de religie când am întrebat, chiar sper că există Raiul animalelor.